Desființarea inspectoratelor; înlocuirea pedagogiei fordiste tradiționale (relația profesor-elevx reductibilă la subiect-obiect) cu una modernă (formarea psihopedagogică continuă, interactivitatea orelor ca fundament); curricula personalizabilă (dincolo de un nucleu mai suplu de discipline obligatorii, tot restul este opțional și elevx aleg ce și cum vor); granițe mai fluide între discipline, accentul pus pe competențe, activități, gesturi, așa încât un profesor să poată spune: nu predau literatura română sau universală, ci scrisul, lectura și interpretarea!
Într-o lume mai bună, statul român ar fi făcut orice pentru a schimba din temelii învățământul de stat și a impune acest model și a contribui la reanalfabetizarea țării...
Dar nu, trăim în cronologia în care statul român dă semnale că vor urma curând privatizări, iar academicienii Peștelui-Prăjit (TM) nu pot dormi noaptea cu gândul că s-ar putea strecura vreo autoare în canon! De minorități nu mai spunem - visați literatură dialectală sau autoare rome? Nu e recunoscută nici măcar importanța Hortensiei Papadat-Bengescu sau a lui Blecher!
Toată discuția din jurul programei de la română mi se pare rizibilă. Orice schimbări care vor fi sau ar trebui să fie mi se par triviale pe lângă ce este nevoie pentru o alfabetizare adecvată a populației...
(Text recuperat aproape integral)
#2025
IRC Chat
Support Hubzilla
