După Glück, nu mă mai așteptam ca poeta canadiano-islandeză Anne Carson - una din autoarele mele preferate din (post-)studenție, deoarece combină clasicismul postmodernist și cel puțin o brumă de feminism cu o aplecare pentru cartea de artist și experimentele din vecinătatea poeziei Language și a conceptualismului - să mai aibă vreo șansă de a câștiga premiul Nobel - nu că mi-ar fi păsat mie prea tare! Cu sau fără Nobel, Carson va intra oricum în istorie - cât va mai exista... - ca una din autoarele cele mai definitorii ale postmodernității...
La prima vedere, Carson pare unora o scriitoare mai degrabă apolitică, foarte introvertită, cu un vibe vădit autist. De ce a câștigat totuși premiul?
Eu cred că suedezii de la Academie au încercat de data asta să facă să pară că sunt și ei anti-Trump și pro-Canada. Carson nu e de culoare, dar este cât se poate de ”woke":
Autobiography of Red este o carte studiată în SUA fiindcă se potrivește de minune cu studiile de gen. M-aș mira dacă republicanii n-au încercat s-o interzică prin cel puțin câteva școli...

(sursă foto: Jay Dixit/Creative Commons/Wikimedia)
#AnneCarson #Canada #Islanda #Nobel.