Literatura „pentru unii e o extensie a ego-ului, pentru alții o unealtă de capital social, pentru alții (e/nu e) terapie, pentru alții o jucărea experimentală și spirituală”. Tocmai l-am citat pe Florentin Popa, căruia i-a scăpat această perlă în privat imediat după ce a susținut că nu a înțeles nimic din literatură! Ei bine, cred că a înțeles mai tot ce era de înțeles în mod esențial.
De aici pe mai departe, fiecare își alege drumul și nu prea ai cum să le ai pe toate, mai ales când ești, ca mine, o prezență mai degrabă incomodă și intransigentă - iar eu mi-am asumat deja că asta reprezint pentru gatekeeperii eternizați ai literaturii locale, care sporadic își mai amintesc să arunce, dintr-o rămășiță de fairplay, câte o bucățică de capital simbolic unor spirite care îmi sunt mai afine, dar sar peste mine, că au decis deja - la un pahar de bere în cârciuma unde oricum nu țineam să mă invite - că aș fi o nulitate în poezia românească. Literatura - în sensul public - e un joc de societate, iar dacă - Doamne ferește - îți faci „dușmani”, aceștia vor ține să te scoată din joc, să te facă „outsider", ceea ce însă te poate face să vezi mai clar ce contează.
Planeta asta se va duce în cap probabil prea curând, dar îmi place să cred că ceea ce mi-a fost dau să scriu în 15 ani în limba română va rezista, iar cel puțin unele dintre texte am convingerea fermă că, traduse și contextualizate adecvat, pot spune ceva unor cititorx din alte culturi. Convingere care se bazează pe eforturi asiduue de a citi și asimila poezie din diferite literaturi, perioade, curente, dincolo de gusturile mele imediate.
Momentan, nu prea mai scriu, ci îmi cultiv aplecări infrastructurale, tehnologice, reconsider tehnologia scrisului (prin adoptarea Emacs, un editor de text care nu e doar un editor de text, ci poate face o mie de alte lucruri, poate fi extins la infinit și poate fi personalizat la infinit, în același timp în care îmi schimbă și mie obiceiurile), mă (re)apuc de limba Esperanto, iau în considerare transformarea la un moment dat - dacă nu va mai fi obligatorie verificarea „vârstei” la nivel de platformă, de rețea socială - a acestei instanțe de Hubzilla într-o comunitate pentru oameni din toată lumea care se apleacă asupra poeziei... Mai vedem despre asta, dar ideea e că nu mai vreau să mă plâng de nedreptățile meschine (în comparație cu cine mai moare sau ajunge în exil din cauza a ceea ce a scris; ) ce mi s-au făcut în țărișoara asta tristă plină de humor, ci trebuie să profit, cât mai putem, cum se mai poate, de natura transnațională a Internet-ului.
#2026
IRC Chat
Support Hubzilla
