Argument

Constanța nu este doar Mamaia, nu este doar Cazinoul, nu este doar portul Tomis sau accesul la Marea Neagră, ca să nu mai spun de "plaja Neversea" (Modern nu mai suna așa de modern?). Constanța nu mai este doar Peninsula (deși am avea destule motive încât să ne captiveze în continuare), este și aglutinarea de suburbii și cartiere de blocuri ceaușiste aparent interșanjabile pe care sistematizarea a reușit să le dea contururi cât de cât utile pentru densificare și pentru uzul transportului comun, dar nu este doar asta. Constanța nu este pur și simplu "Constangeles", cum nici "Chiustenge".

Cartea aceasta strânge o serie de texte din diferite genuri - de la cvasi-reportaje până la poeme onirice și proze fantastice - construite de mine în jurul unor spații reale (hiperreale!) sau ușor alterate - de imaginație -
din arealul Constanței de azi, de ieri și dintr-un viitor sau altul... aproape un oraș tentacular, cu proporții fizice care depășesc spațiul mental pe care chiar mulți constănțeni i-l acordă... Cărțile de până acum și chiar ce puteți găsi pe Internet nu reușesc să acopere toate dimensiunile pe care sper să le surprind aici!

Dintre scriitorii locali de dinaintea mea, generația "dobrogenistă", care în parte a crescut dinaintea ca orașul să capete proporțiile pe care le-a luat odată cu regimul ceaușist, a scris mai degrabă decorativ despre Constanța și cu foarte puține trimiteri concrete către spațiile sale, în timp ce generația de dinaintea mea, cea a "frăției chiustengene", care a crescut în același timp cu noile cartiere de blocuri, a simțit altfel orașul, însă s-a oprit adeseori la o cronică studențească a cârciumilor pe care le frecventau - ceea ce tot are un oarecare merit, însă nu se ridică la rangul a ceea ce propun aici: o psihogeografie complexă care să surprindă aproape tot ce înseamnă Constanța, un oraș unde - dacă nu faci parte dintr-un anumit segment demografic, cel al parveniților - pare că nu se întâmplă nimic, unde cultura (sau doar cultura clasei de mijloc) parcă e moartă...

poarta 2 (lofi loop)

de la fereastră
se văd acoperișurile
constanței devenite brașov
peste noapte
falezele au devenit
munții de care se lovesc
norii de frișcă
precum valurile de la malul mării

sunt la fereastră
sunt la înălțime
trec din când în când
norii de frișcă
spuma se lovește de clădiri
și mai lipsește sunetul valurilor

peste noapte
munți în devenire
se văd de la fereastră

strada Justiției / str. Albastră / șos. Mangaliei

Am în minte imaginea tunelului Saligny (zis și - impropriu, deoarece se află la mare distanță de gara și cartierul cu același nume - "Palas" sau "Carol I") prăbușindu-se subit... ceea ce ar fi oribil, chiar dacă doar ar șubrezi clădirile de deasupra, de pe șoseaua Mangaliei și până pe strada Viforului, și doar ar bloca traficul... săracii șoferi nevoiți să ocolească pe la podul Butelii, cu adevărat bieții navetiști forțați acum să le plătească acum și mai mult băieților care strigă EFOOOORIIIIIEEEE MAAANGAAALIIIIAAAAA... strigăt ce poartă în el o tradiție, strigăt care se plantase acolo, în stânga gării, cel puțin de pe vremea când mâncam șuberec de la patiseria dintre chioșcuri (ultima dată știam că se numește Fast Food Grill Mania...) și priveam în zare, știam că încolo, la vale, pe șoseaua Mangaliei se mergea înspre Eforie, unde-mi petreceam cele mai prețioase zile de vară, culmea, într-o casă a CFR-ului...

Neoliberalismul a împins CFR-ul în irelevanță. În mod ironic, nici măcar războiul din Ucraina nu a reușit să-i împingă pe români să renoveze și să redeschidă cu succes tunelul Saligny.

Au venit cei de la Iulius din Iași și au bătut cu pumnul în masa lui Chițac că vor să "regenereze" zona dintre linii - cartierul Justiției, cum puțini îl cunosc - și să facă blocuri și, pentru asta, să mute gara. Ceva îmi spune că nici asta nu se va întâmpla. Sau poate vor începe și va rămâne totul în șantier, în timp ce locuitorii cartierului Justiției vor fi rămas dislocați... Despre ei nu se poate găsi aproape nimic pe Internet. În "Replica", prin decembrie 2025, apare un reportaj intitulat "Strada Justiției din Constanța arată ca un ghetou", unde reporterul constată "munți de gunoaie" și clădiri ce par abandonate, dar sunt locuite, unele de oameni fără adăpost. "Înainte era ceva mai bine", zice un om. Ieșind din articol, nu mai reușesc decât să găsesc o știre despre un "incendiu de vegetație" petrecut în zonă tot în 2025, plus anunțuri de avarii RAJA. Am mai căutat strada Albastră, strada Lt. Gheorghe Haneș, intrarea Slt. Chiose Sandu... nimic.

Cea mai curioasă absență este însă cea a pasajului de sub calea ferată, imediat după ce treci de stația autocarelor de Mangalia. Nu am găsit nimic despre acest pasaj, format dintr-un relativ îngust tunel pietonal-rutier cu înălțime de numai 2,10m și, în paralel, un al doilea tunel, ceva mai larg, dar năpădit de vegetație, poate gândit ca adăpost provizoriu în caz de bombardamente... Trebuie să recunosc că nu am traversat niciodată acest pasaj - și nici Google Street View nu a parcurs , dincoace de stadionul SNC, partea asta de zonă, strada care se termină în pasaj și care probabil se numește în realitate ori Justiției, ori Sublt. Chiose Sandu, dar pe Google Maps e trecută drept strada Albastră, la fel ca strada care pornește din Caraiman, lângă fostul Abator și se termină de partea cealaltă a tunelului Saligny... S-ar potrivi într-un film cu tineri "pe stil vechi" atât pasajul nenumit de mai sus, cât și strada Albastră, încadrată de platforma căii ferate și, numai la capete, de niște case, mai mult de vegetația tipică zonelor industriale ceaușiste și de țevile și zidurile celor de la Oil Terminal, pe care se regăsesc sporadic "tag"-uri, precum "ABUR", "MONO", "beeware" - singurele urme câtuși de expresiv ale unor vieți trăite aici, la "marginea" din chiar centrul geografic (actual) al Constanței...

...în timp ce vizavi de calea ferată, după garaje și după primul bloc, în clădirea - comunistă, tardiv renovată a - tipografiei INFCON (alias editura Ex Ponto), oameni care s-au autopropus drept slujitori ai spiritului culturii locale au grijă să-și mențină influența asupra imaginii acesteia, o imagine incompletă - Constanța redusă la Cazinou, la peninsulă, la cele câteva locuri preferate de oamenii frumoși ai clasei de mijloc, departe de orice aduce a "ghetou"...

Strada Gheorghe Dima, zona Orizont-Kansas-Compozitorilor

Este noapte. O grădină de roșii ale cărei granițe se pierd în câmpul dintre frontonul de case de pe strada Bogdan Vasile și fabrica de mase plastice și cauciuc Energia SA, cu liziera sa de plopi și orbitoarele lumini alb-albastre, de natură a avertiza că se întâmplă lucruri contra naturii. Dinspre fabrică se aud aproape neîncetat zgomote metalice și un huruit difuz.

Încep să se vadă lumini verzi cum se formează din pământ, la baza vrejilor de roșii. Luminile se prefac în siluete luminate difuz, cu o textură ca a roșiilor, și se aude un cutremur pe undeva. Câteva clipite și o armată de siluete vegetale se năpustește asupra fortăreței industriei, ale cărei lumini și zgomote ajung eclipsate. Totul colapsează însă într-un tumult amorf întunecat și lucios…

Ai visat asta după ce te-ai mutat în blocul cu Cătălina Ponor Gym. A doua zi, de cealaltă parte, pe strada Bogdan Vasile, un bărbat zâmbitor cu un braț desfigurat de smoală vinde limonadă la poartă. Ceva te face să-i spui visul. “Grădina era a noastră, am vândut-o pe bucăți, cum altfel să ne luăm mașină?...”


[ Între cartierul Coiciu și fosta platformă industrială Halta Traian - aproape o Zonă tarkovskiană pentru copiii de la blocurile muncitorești de pe Baba Novac - exista un câmp. După 2000, au început să răsară pe el blocurile haotic construite ale noului cartier Compozitorilor. Doar șinele abandonate și depozitele din zona străzilor Interioare aveau să mai amintească de peisajul industrial de odinioară. Au urmat, în anii 2020, blocurile Energia Residence, pe locul fostei fabrici; după ultimele demolări de pe terenul COMCM S.A. (fostul Trust de Construcții Locale, TAGCM, care "se poate spune că a construit Constanța"), urmează "reconversia funcțională a zonei de studiu, realizarea de circulații și spații verzi", ceea ce nu prea îmi vine să cred că va rezulta într-un parc nou... Cu ani în urmă, dacă revista Tomis s-ar fi apropiat de administrația locală și am fi avut vreo reală influență, ar fi fost o oportunitate de a propune ca fosta platformă să devină un întreg Cartier al Artelor, ca răspuns la Fabrica de Pensule din Cluj... ]

strada Odessa / strada A. Cehov, zona Valea Cișmelelor - Obor

Croissantul Magic de la Primo (tricolor).

De fiecare dată când mai văd acel croissant (la cât de mult s-a scumpit nu-mi mai vine zilele astea să-l cumpăr!), îmi aduc aminte imediat de Oborul de pe Variantă (Aurel Vlaicu, pe vremea aceea, era singura șosea de centură), talciocul tradițional (a nu se confunda cu Târgul de legume de vizavi, de pe colțul cu Ștefăniță Vodă, mutat ulterior la capătul lui 3R, înainte să vină cei de la Gran Via Marina și Kaufland, sau cu fostul complex comercial din actuala clădire Elvila, la intrarea în Palazu Mare, de unde nu-mi mai amintesc decât mirosurile puternice de dulciuri, Skittles, M&M...) din nordul orașului (închis - fără a fi fost demolat - deja de vreo 10-15 ani, de când Primăria promitea că acolo se va face o autogară...), pe unde treceam duminica, ocazional, cu părinții...

Îmi amintesc mirosul de mici, șirurile de standuri acoperite și, în capăt, neacoperite (plus spațiile comerciale închise, stil anii 90-2000), jucăriile întinse pe cuverturi între diverse alte obiecte (până și... plăci cu procesoare 90486), dar îmi amintesc și cum intrarea în Obor se afla pe colțul cu o alee neasfaltată - în spatele Oborului se mai situa parcă un dealer de mașini și nu știam mai ce... și mă intriga deschiderea străzii, felul cum aleea se deschidea către câmpul aparent "gol" până la TOM (Carrefour)... Dintre toți constănțenii care au trecut pe la Obor și cărora privirea le-a alunecat o clipă în acea direcție, câți știau sau bănuiau că acea alee se termină... într-un fel de prăpastie deasupra unui curs de apă?!

Într-o zi, spre sfârșitul anilor 2010, înainte de a se ridica Zen Residence, am luat-o pe jos de la capătul autobuzului 100C pe lângă casele fostelor ferme Nazarcea din spatele Selgros - ale căror drumuri au fost rebotezate în registrul celor din Tomis Plus și Boreal, după orașe din străinătate: străzile Santos, Odessa... -, prin praf și buruieni, crezând că astfel am descoperit o scurtătură către Variantă, ca apoi să descopăr cu totul altceva, și anume că eram într-o vale plină de gunoaie, săpată de un curs de apă ce putea fi confundat de la distanță cu un biet canal de scurgeri... Cu toate astea, de aproape nu părea a fi ușor de traversat, iar la deal aș fi avut o pantă foarte abruptă de trecut, în vârful căreia m-ar fi putut lua câini prin surprindere... Așa că am luat-o de-a lungul meandrelor pârâului, mizând pe avantajul că pot pe câmpul deschis să anticipez eventualele pericole și să încerc măcar să fug, de va fi nevoie... mă enerva că n-am putut s-o iau în linie dreaptă din cauza reliefului... dar măcar m-am putut strecura mai departe... pe

în prezent se regăsește pe o singură hartă: OpenStreetMap (a trebuit să verific istoricul pentru a-mi confirma că tocmai eu, mai demult, l-am adăugat pe hartă cu numele de Valea Cișmelelor, abia distinct de râul din Mircea Vodă ce pare a se numi Valea Cișmelei...).



--- Tomis Sud

Comuniștii parcă nu s-au gândit la asta:
dacă e Tomis Nord
(care era de fapt Tomis 4, 5, 6 și 7,
ca filmele "Furios și iute"),
ar trebui să fie și Tomis Sud.
E un nume mai cu dichis
decât CET sau Km 4-5,
iar oamenii sunt stimulați de detalii dintr-astea,
numele echipei de fotbal din oraș
sau culoarea brand-urilor.
"Bă, eu sunt din Tomis Sud!"
Poate ar fi fost o diferență econoică
rezultată din surplusul de mândrie locală
a locuitorilor...
Sau poate nici atunci,
că mai peste tot pe mapamond
sudul e mai sărac decât nordul.
Un blestem,
ca și cum unii mai cred în sinea lor
că nordul de pe hartă înseamnă "sus"
și sudul înseamnă "jos".
Și nu mai știu cine a zis
să fie Faleză Sud,
nu numai Faleză Nord.
Dar din Tomis Nord nu ajungi în Faleză Sud
(așa se numește doar stația de la
căminele unde nu era spațiu între paturi),
ci la Poarta 6,
așa zic autobuzele
și așa a rămas,
Poarta 6,
un fel de Poarta Albă,
sugerează subconștientul
ca pentru a întări prejudecățile.
Sau ca pentru a nu ne veni ideea
să ne rostogolim ca în benzile desenate
până ce vom da de apă,
fie și murdară.
Ca pentru a nu ne vedea fără obstacole.
Căi ferate, șosele industriale...
Oare cine se mai mută din Aleea Egretei
sau mai ajunge lângă Casa cu Scoici?
Parcul Viitorului - doar o frântură de parc.
Și atunci să ne resemnăm?
Piața Km 4-5, atât s-a putut.
Luăm un pix de la librăria Safari
și scriem la o masă de la
Suburban Safari,
ceva între păcănele
și coffee-bar hipstăresc.
Fără hipsteri,
că sunt plecați la București
sau Berlin. Sau aiurea în tramvai.
Și nu avem tramvai.

---

Piața Griviței (incl. Cârciuma Camel)

bd. Mamaia (Mondial)

str. Mihai Viteazu (librăria Eminescu)

str. Eminescu

str. Pescarilor (misterioasele lofturi + blocurile de lux ceaușist)

zona Pescărie

zona Hotel Rex (Mamaia)

Str. Perlei, Valea Cailor/Campus

cartier Medeea

Capul Mărăcine, Str. Mihail Drumeș, Palazu Mare

Capul Mare?, Str. Siutghiol, Palazu Mare

Braseria Ancora, Mamaia

blocurile BM, str. Pescarilor

Poarta 6-Faleză Sud-ANL (Stelian)