trei zile

Rețeaua constată
o scădere a activității
utilizatorului
pe parcursul a trei zile
în care a petrecut mult mai puține minute
online.

de fiecare dată vii în alt corp
pentru același răstimp
prea puțin pentru dorința mea
prea mult pentru nemeritul meu

pentru trei zile
se petrece mirarea
de a fi împreună
niciodată parte a locului
față de care provocăm contrast

locul e mereu același
întotdeauna aici și acum
fără racord la oriunde altundeva
ce m-ar face să uit că ești lângă mine

când mă ții și mă strângi
ne leagă aceleași plăceri
și atunci mă las încet
încet e cuvântul safe

să nu merg nicăieri anume
un privilegiu nemăsurat
să plătești tu pentru asta

dar numai trei zile durează liniștea
și înapoi la motoarele ce mi te-au adus
fără să ne gândim
că pentru proximitatea noastră scumpă
și-au dat energia oamenii și măruntaiele pământului

îmi spun atunci că trebuie să facem economie
că oricum liniștea ta îmi va ține de sete
că m-ai liniștit îndeajuns
dar mai târziu pământul reavăn tot se pierde

înapoi la balta ecranului
implorându-te cu o discreție ce dă pe dinafară
deci să aștept următoarele trei zile
din vreun alt an
în care să te apropii
și nisipul din sahara trece mai des prin țară
dar așa
și dunele abia așteaptă zăpada

și tot promit
că voi învăța într-o zi să fac bani
cum fac alții
ca și cum ar respira
dar eu nu-s alții
îmi vând liniștea pentru puțin
la o margine fără ieșire care să-mi placă
o neplăcere de neconceput pentru tine

și flăcările se mai retrag
și marea își mai schimbă culoarea
ce ți-aș putea spune
care să fie material de construcție
în vântul care bate între două ape...

Rețeaua constată că activitatea utilizatorilor
atunci când sunt îndrăgostiți
se reduce vizibil
și se împarte între aceștia,
reducându-se și profiturile noastre.

meditații aproape neerlandeze (fragment)

///
spangen, rotterdam. nu se pune problema dacă vine apa,
ci când și cum se etajează. nu se pune problema dacă
vine viața, ci când și cum se etajează. nu se pune
problema dacă vine moartea, ci când și cum se
etajează. administrarea problemelor: a eșua suportabil.
nu se pune problema să nu te pregătești pentru
înghițire.
pentru îmbrățișarea a ce va să vină: structuri de stratificare.
cel mai jos punct din parc este pentagonul plăcerii
(pe o latură ai și un fragment de amfiteatru pe care
să te așezi fără să stai în apă), apoi vine terenul pentru
durerile sportului, și ai toată verdeața asta care
absoarbe până să ajungă la asfalt, și apoi în clădiri
ai beciul de flux. ar mai lipsi doar ca acoperișurile
să fi fost nu mansardate, ci terasate, ca să te
poziționezi mai bine cu arca.
între timp, ai stație pentru mașini electrice în fața blocului,
ai panouri solare, atunci când pui mâna pe caroserie,
prin degete nu parvin imagini de la bayan obo, așa că
distrugerea doar s-a externalizat mai departe, e tot
cu noi

ulei de palmier

uleiul de palmier este peste tot
chiar și în cerneala ziarelor
a ajuns să substituie multe grăsimi
datorită unor procese chimice
uleiul de palmier a devenit ieftin
prin exploatare și violență
ulei de palmier în ce scrijelesc
ulei de palmier în ce mănâncăm
în dieta noastră deficitară
cu vitamine și culori lipsă
sucul de portocale cu 0,2% portocale
și tot ce a fost smuls și ucis
și mai ales scos din context
pentru a fi ingerat fără vină
vreți să ne simțim fără vină
ați schimbat contextul
ca să prevenim posibilitatea refuzului
primim oase tocate
care au devenit o suprafață glossy
doar ce ne îngrozește
lasă la vedere modul de fabricare

(2017)

microbiom

spune-mi ce floră și faună intestinală ai în tine
ca să-ți spun cine ești
ce dietă și habitat
îți conturează stările
sau cel puțin ce simțiri trec prin
buchetul care ești
cu spațiile libere sudate între ele
cât să nu ți se activeze tripofobia
frica de a părea o țesătură de goluri
ce abia ar aștepta să fie ruptă
când mult mai degrabă aștepți umplerea
am văzut o memă
cu niște emoții
care aveau chip
dar prea plate pentru a avea organe
și nici corpul tău nu avea organe
ca să poată forma după bunul plac
ditamai tunelul prin care să treacă emoțiile
ghinion
era doar o exagerare frumoasă dintr-un vis
în care s-ar putea instala bară de sănătate
și reglaje fine sau puteri speciale
în loc să ne descurcăm cu
emoții care se depun aluvionar
se fac deltă pe ceea ce credem că este
terenul nostru cu nisipuri și păduri crețe
cu orificii mai puține și proeminente
ghinion
poți să ți-o iei nasol
și celulele au orientare politică
poți descoperi că
întregirea e un virus
limbajul e un virus
respirația a fost calibrată prin plugin-uri
ca să ne găurim mai puțin
poate că
de acum trăim cu această stare de fapt
cu această cicatrizare
bomboana de pe coliva geotraumei
lipsa lipsurior
de care nu ne mai putem lipsi

carnavalul de zi cu zi

mama ți s-a desprins de pe față când a plouat și aleile
dintre blocuri au devenit canale. a căzut undeva unde
apa crease un gol în asfalt. asta spui, că nu mai ai
o față, sau e doar o mare cicatrice în locul ei.
mergi până la alimentara de la colț și uneori ne întâlnim,
dar doar acum m-am gândit să comunic. de fiecare
dată, masca ta arată altfel. spui că și fețele oamenilor
sunt schimbătoare: e și asta fața mea, doar că
se schimbă mai puțin spontan, caut frecvențele care
mi se potrivesc, fiecare schimbare e o urmă, fiecare
textură o expresie, viteza mai lentă face din asta arta
schimbării.
merg în urma ta, de parcă aș fi umbra ta. ți-ai stabilizat
adâncirea, de acum în fiecare clipă înoți în ape în care
nu te poți îneca. și intri în apartament iar la ușă
într-un colț e un sigiliu cu raze de soare, ceva ce mai
pătrunde doar prin filtre. când intru în casă, parcă
am coborât adânc în pământ și doar prin mijloace
tehnice se mai vede în spatele geamului imaginea
în mișcare ce ar trebui să se vadă afară, se mai disting
iarba și copiii jucându-se prin textura perdelelor,
texturile care joacă în fața ochilor.
mișcarea pe care o faci prin casă e doar aproape șovăitoare,
pereții sunt prietenii de preț, limitarea care
te orientează. tactilitate mai mult decât privire. măștile
și mănușile de mai multe ori, le privesc ca și cum
le definesc deși oricine le-ar putea purta, dar spui,
nu-i așa că ai zice că pot fi oricine, însă nu sunt.
poate că nu. atunci am căutat o mască să mi se
potrivească. suntem suprafețe cu adâncime, e ultimul
lucru. am căutat.